MAMA M-A ÎNDEMNAT SĂ FIU EU! 

În anul 2004, observând că activitatea tinerilor cu dizabilități fizice (și coeficient de inteligență normal) din Județul Botoșani se rezumă doar la vizionat programe TV, socializare şi plimbări în aer liber, mi-am asumat riscul de a-i „provoca” la acțiune… Elevii și tinerii cu și fără dizabilități POT să se joace, să învețe, să concureze ÎMPREUNĂ.

Nimeni nu era pregătit să meargă în tandem cu schimbarea propusă sau să o susțină.

Rezistența manifestată de unii îi determina pe toți ceilalți să fie rezistenți.

Astăzi rezistența multora a rămas, deseori exprimată printr-un „nu se poate” sâcâitor, care nu mă mai necăjește, nici înspăimântă. Doar mă ambiționează, amintindu-mi de întâlnirea cu primul jurnalist și titlul dat de acesta, urmare interviului acordat:

„Asociația IHTIS: Școala acelora care refuză să se declare învinși”.

Au trecut 18 ani, în care toate cele cu neputință la oameni, au fost cu putință la Dumnezeu, iar mass-media mi-a fost de fiecare dată alături.

Aceasta este – pe scurt – povestea de început a Asociației IHTIS, înființată cu binecuvântarea Pr. Mihai Andrei Aldea, primind câțiva ani mai târziu și binecuvântarea Arhiepiscopiei Iașilor.                                       .

Slavă lui Dumnezeu pentru tot!