„Nimic nu poate opri omul cu o atitudine mentală corectă să își îndeplinească scopul. Nimic din lumea aceasta nu îl poate ajuta pe omul care are o atitudine greșită” – Thomas JEFFERSON

Constituția obligă statul la o politică națională care să asigure protecția persoanelor cu dizabilități în mod real, printr-o serie de prevederi cuprinse în LEGEA SPECIALĂ 448/2006 (actualizată în 2018).

Atunci când o instituție publică încalcă una sau mai multe prevederi din legea specială – este necesar să apară ceea ce numim „ADVOCACY” = cuvânt care provine de la latinescul „advocare“, care înseamnă „a cere ajutor“. Originile termenului advocacy datează din Roma și Grecia antică, când oratorii celebri erau avocați sau scriau cuvântări destinate în mod specific apărării cauzei cuiva.

Ritu R Sharma de la Academia pentru Dezvoltarea Educației descrie termenul advocacy ca fiind un instrument pentru „punerea unei probleme pe ordinea de zi, identificarea unei soluții pentru această problemă și oferirea de sprijin atât pentru problema, cât și pentru soluția acesteia”. Această definiție exprimă o idee importantă: în era tehnologiei digitale și rețelelor virtuale, advocacy nu presupune doar influențarea politicilor publice, ci mai întâi de toate, influențarea opiniei publice.

De cele mai multe ori, advocacy este definit ca exprimarea unor idei în numele unui grup de persoane, unul dintre obiectivele sale fiind: sporirea gradului de conștientizarea publică a unei anumite probleme.

ADVOCACY în privința UNEI LEGI SPECIALE înseamnă CUVÂNT și ACȚIUNE.

VĂ ADRESEZ RUGĂMINTEA: AJUTAȚI-NE SĂ EDUCĂM ROMÂNIA ÎN PRIVINŢA PROBLEMATICII HANDICAPLUI!