Până în sec. al XIX-lea, atitudinea socială preponderentă faţă de persoanele cu dizabilităţi era de agresiune, excludere, izolare sau – prin Biserică – de milă şi caritate. Copiii cu dizabilităţi nu mergeau la şcoală.
Trecerea timpului nu a îmbunătățit prea mult situația. Astăzi, teoriile vorbesc neîncetat despre incluziune, dar agresiunea, excluderea și izolarea rămân practici cotidiene.
Comunicarea dintre persoanele cu și fără dizabilități lipsește. Persoanele cu dizabilități sunt reflectate în emisiunile televizate, după cadru sau în cadru, dar fără a li se oferi posibilitatea să intervină în discursul mediatic, interesele acestui grup fiind prezentate mereu de alții. Temele și subiectele asociate cu persoanele cu dizabilități reflectă frecvent aspectele ce țin de sănătate, asistență socială, probleme sociale și continuă să susțină ideea că: persoanele cu dizabilități se confruntă cu probleme mari și sunt o povară pentru societate.
Aceste realități fac ca societatea să devină o “povară” pentru persoanele cu dizabilități, atitudinea discriminatorie față de acestea fiind o consecință a politicilor devalorizante ale statului, în domeniu.
Astăzi, socializarea online este la îndemâna tuturor. Cu 1% dintre prieteni discutăm despre idealuri și nevoi, despre dificultățile care împiedică parcursul firesc al vieții sau despre oportunitățile și rezultatele obținute – atunci cand acestea apar, 30% dintre prieteni ne încurajează cu un like, un share sau un coment uneori, iar 69% dintre omuleti se rătăcesc prin listele noastre – tăcând…
Educația despre incluziune nu există. Tot ceea ce nu înțelegem, spunem că este greu sau că nu ne place. Același sentiment îl stârnește și interacțiunea dintre persoanele cu și fără dizabilități.
În aceste condiții, treapta incluziunii ascunde o încăpere goală, pe a cărei ușă avem acces numai asumându-ne misiunea ce ne așteaptă pe fiecare, după ce pășim înăuntru… ÎMPREUNĂ.Ș

Pentru a crea ADEVĂRATA INCLUZIUNE, invităm alături de noi:

  1. VOCILE INCLUZIUNII – Tineri comunicativi, dispuși să aloce câteva ore pe săptămână pentru a afla de la cei apropiați lor (familie, colegi, profesori, prieteni), cum privesc fenomenul incluziunii semenilor cu dizabilități în societate (opinii pro și contra).
  2. EXPERȚII INCLUZIUNII – Tineri care pot prelua informațiile – mesaje, fotografii, desene, sondaje – așezându-le în expoziții și teme de dialog, în cadrul workshop-urilor organizate trimestrial de Asociația IHTIS și PARTENERII săi, fiecare întâlnire finalizându-se cu o carte.
  3. “AGENȚII INCLUZIUNII” – Tineri care pot promova / disemina / valorifica publicațiile tipărite – fondurile fiind investite în realizarea unui VIS: Centrul Experiental pentru Incluziune și Viață Independentă – Dumeni / Botoșani.

Asadar, SPRIJINIȚI INCLUZIUNEA, transformând un dialog – într-o carte, cartea – într-o cărămidă, iar cărămida – într-un VIS…

PARTENERI: https://fabine.eu/ și http://www.arhipera.ro/

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *